Intr-o societate responsabila si protectoare, parintii au un rol activ in educatie. Ei sunt recunoscuti ca primul educator al copilului cu rol major in dezvoltarea psihica si sociala a acestuia. Arta educatiei consta in a nu impune cerintele necesare cu forta, ci in a-i explica copilului necesitatea lor, si in a-i da copilului libertatea de a alege din mai multe variante. Parerile lui trebuie acceptate si analizate. Daca parintii dau dovada de intelegere, incurajeaza copilul cu afectiune, ii atribuie progresiv independenta, vor constata ca el va accepta cu usurinta cerintele impuse de parinti si de educatori. Ambitiile parintilor pentru copilul lor trebuie sa fie in limite rezonabile, pentru a nu-i cere mai mult decat ii permit capacitatile lui intelectuale. Solocitarile la care el nu face fata ii dau un sentiment de insecuritate. Criticile aspre, impunerile nejustificate, badjocura, comparatiile defavorabile nu-l stimuleaza pe copil in a se comporta mai bine, in a fi mai bun sau a invata mai mult. Trebuie cultivat la copil bucuria de a invata, de a descoperi, de a crea. Aceste trasaturi exista in el, si le exerseaza din primii ani de viata.
Daca ti fi pusi in situatia de a vi se solicita sa raspundeti la urmatoarele intrebari:
- cine se ocupa mai mult de educatia copilului?
-cat timp stati d-voastra cu copilul pe zi?
-cat timp ii alocati efectiv lui?
-stiti ce pasiuni are?
-stiti ce-l intristeaza cel mai mult?
-dar ce-l bucura?
-ii cunoasteti grupul de prieteni?
-cat timp aloca prietenilor?
-cat timp aloca tv-ului, calculatorului, jocurilor, jucariilor?
-va deranjeaza daca tace, se agita, tace, striga, va intreaba, plange, se alinta?
-cum va comportati cum greseste?
-il certati: mereu, rar, deloc, cand e necesar?
-il pedepsiti? daca da, cum?
- copilul d-voastra va minte?
-va bucurati impreuna cu copilul d-voastra?
-in ce consta timpul alocat lui?
Sa presupunem ca ati raspuns la aceste intrebari sincer. Va place rezultatul?
Daca raspunsul este da, va felicit si nu pot decat sa va spun sa o tineti tot asa si pe mai departe.
In schimb, daca raspunsul nu va place, e un semn de alarma. Sta in puterea d-voastra sa schimbati lucrurile.
COPILUL D-VOASTRA MERITA!
NU UITATI CA TOTI AM FOST COPII!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Adevarat, copiii reprezinta (sau ar trebui) elementul central al vietii de familie, aduc bucuriidar si probleme (invitabil) insa cred ca fiecare parinte se zabate ptr a oferii ceia ce-i mai bun copilului si asteptam ca rezultatele acestora in viata sa fie pozitive pentru a rasplati eforturile noastre. Cred ca aceasta este dezideratul tuturor parintilor, insa... pentru ca acest deziderat sa fie atins, trebuie sa acordam atat atentia cat si timpul nostru copiilor atunci cand ei au nevoie de acestea si nu ataunci cand avem noi timp (sau chef). Desigur, veti spune ca in aceasta perioada e greu sa-ti faci timp, cu totii suntem supusi unui ritm de viata infernal, stresant si obositor, in care materialul primeaza spiritualului si in care tot mai greu stam impreuna sau in preajma copiiilor nostri, iar acesta isi pune amprenta in dezvoltarea si cresterea acestora. Rezultatul, din pacate nu tocmai cel mai fericit..... ajungem sa nu-i mai recunoastem in ceea ce fac si ce simt, se interiorizeaza, comunica greu cu parintii, isi formeaza un grup in care sa fie in centrul atentiei. Pentru a preveni acestea este foarte necesar sa comunicam si sa stam in preajma copiilor in fiecare zi, chiar daca asta presupune sacrificii.
RăspundețiȘtergere