IMPORTANȚA INTERVENȚIEI TIMPURII ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI ȘI VIITORII ȘCOLARI

Formarea deprinderilor de a pronunţa corect sunetele şi mai apoi de integrare a acestora în cuvinte este condiţionată de percepţia auditivă, aceasta însemnând discriminarea si memoria auditivă, dezvoltarea motorie a aparatului fono-articulator, capacitatea cognitivă a copilului, capacitatea de diferenţiere a sunetelor şi de asimilare a limbajului.
Copiii sunt foate diferiţi, chiar dacă au anumite caracteristici comune, nu se poate scrie o reţetă universal - valabilă, dar se pot adapta o serie de exerciţii care să faciliteze transferul de informaţii, cooperarea, adaptarea, să dezvolte atentia. Tulburările de auz fonematic sunt prezente atât la copiii care întâmpină dificultăţi de comunicare, de învăţare, cât şi la cei ale căror dificultăţi derivă din alte afecţiuni asociate, aceştia nefiind capabili să diferenţieze sunete sau secvenţe de sunete utilizându-le incorect în cuvinte nepotrivite uneori cu contextul.
Tulburările auzului fonematic sunt foarte variate, manifestăndu-se în mod diferit, astfel:
• discriminarea auditivă a fonemelor şi manipularea silabelor se realizează cu dificultate;
• poziţia fonemelor şi silabelor în cuvânt nu este recunoscută;
• un copil cu o memorie auditivă foarte bună poate să reproducă serii de 8-10 sunete, aceste serii cuprinzînd consoane surde şi sonore (p-b, t-d, v-f, etc,) poziţionate la poluri opuse care pot fi diferenţiate relativ uşor, dar acelaşi copil nu poate distinge aceste perechi de consoane dacă ele se găsesc în poziție alăturată;
• datorită unor dificultăţi cognitive şi de asimilare, unii copii pot recunoaşte simbolurile dar nu pot face corespondenta dintre acestea şi sunete;
• pronunțarea cu dificultate a diftongilor sau triftongilor datorită calității auzului fonematic;
• în limbajul verbal atât sunetele cu punct de articulare apropiat cât si cele surde față de cele sonore integrate în cuvinte, pot fi înlocuite sau omise.
De exemplu:
-t înlocuit de c „tata-caca”, "cartof-taltof"
-d înlocuit de g „da-ga”, „Dana-Gana”, „dudă-guă”;
-r înlocuit cu l „cremă-clemă”, „râmă-lâmă”;
-ş înlocuit cu s „şoc-soc”, „coş-cos”, „puşcă-puscă”;
-l omis sau înlocuit cu î „castel- casteâ”, „copilul-copiuâ”, „plantă-paantă”,etc.; sunetului dublu t „taută acesta înlocuind c în cuvântul „caută” cu sunetul nou.
Uneori în etapa de automatizare apare fenomenul înlocuirii sunetului dublu „t”- „taută”, primul „t” înlocuind „c” în cuvântul „caută”, cu sunetul nou însusit „c”astfel, cuvântul va avea o nouă formă „caucă”, însă, prin exercitiu copilul se va deprinde cu forma corectă a cuvântului.
Pentru copiii ce întâmpină astfel de dificultăți se realizează programe ce au ca scop formarea deprinderilor fonematice. Acestea conțin exerciții şi jocuri menite să amelioreze sau să rezolve problemele logopaților cu întârziere în dezvoltare, spre exemplu, care le îngrădesc perspectiva unui nivel normal de dezvoltare la limbajului.
 Se poate începe cu exerciţii de diferenţiere a sunetelor şi identificarea sursei lor sonore: instrumente muzicale, diverse obiecte din metal ( monede, linguri, clopoţei) cutii, sticlă, lemn, hârtie, cartoane, etc. Exerciţiul vizează stimularea auzului şi captarea atenției;
 Consolidarea sunetelor existente în limbajul copilului prin exercitii în cadrul cărora se vor găsi onomatopee pentru cuvintele cu o semnificatie cunoscută acestuia, alegându-se materiale din mediul familial copilului;
• Pentru sunetul a – „copilul la doctor”, „culcăm păpușa”;
• Pentru sunetul e – „oile la stână”, „caprele behăie”;
• Pentru sunetul i – „căluţul nărăvaş”, „fierbem ceaiul”;
• Pentru sunetul o – „supărarea mamei”, „exclamăm”;
• Pentru sunetul u – „urletul lupului”, „trenul în gară”, astfel de exemple se pot găsi pentru fiecare sunet al limbii.
• Exersarea pronunţiei se face prin utilizarea onomatopeelor ce reprezintă graiul animalelor: cri-cri- cri, cot-cot-dac, ham-ham-ham, miau-miau-miau, me-me-me, iha-iha, iho-iho, cucurigu, ga-ga-ga, guiţ-guiţ, mac-mac-mac, chiţ-chiţ, clu-clu-clu, etc.
 Se vor corecta sunete noi, antrenând musculatura aparatului fono articulator pentru sunetele vizate, se impostează şi se exersează sunetele în silabe, apoi în cuvinte. Pentru automatizare se recomandă exerciţiile verbale şi frământările de limbă, care se pot exersa individual sau în grupuri mici , acestea conținând sunetele noi însușite. Traseul corectării se va face în paşi mici, prin imitaţie, în cazul în care logopatul nu răspunde terapiei centrate pe lucru în oglindă.
Exemplu: „Cum e corect” – „laţă sau raţă”, „iepulaşi sau iepuraţi”, „male sau mare”, „cleion sau creion”, „boască sau broască”, „covig sau covrig”, „cocostuc sau cocostârc”, „libie sau lipie”,etc.;
 Se vor emite silabe duble ce cuprind două semne distincte: „baba”, „Bubu”, „mama”, „tata”, „Titi”, „dada”, „Dodo„, „cucu”,, etc. Cerem copilului să repete ce cuvânt aude.
 Se vor pronunţa cuvinte, apoi serii de cuvinte scurte, ritmice care cuprind perechile de sunete ce creează confuzie;
 Grupurile de două sau trei vocale alăturate vor fi pronunţate în cuvinte, care ulterior vor intra în alcătuirea unor versuri cu rimă;
Exercițiile de diferenţiere a perechilor de sunete se vor face gradual, în functie de particularitățile şi potenţialul fiecărui copil. Acestea fac parte dintr-o etapă de învăţare a limbajului, etapa fonematică, acesteia urmându-i alte două etape ce urmăresc pe deoparte dezvoltarea vocabularului în alcătuirea căruia intră în primul rând cuvintele uzuale şi câmpul lor lexical şi pe de altă parte se urmăreste integrarea cuvintelor în propoziţii simple şi mai apoi dezvoltate. Activitătile vor fi desfăşurate în echipă(logoped, educator, părinte) pentru a determina un progres în ceea ce privește vorbirea copilului.