Copilul nu trebuie pus la treabă toată ziua sau obligat să facă sarcini nepotrivite vârstei lui, dar nici lăsat să creadă că tot ce se întâmplă în familie ste exclusiv treaba părinților. Implicând copilul mic în treburile casnice, acesta primește un rol, un status, este integrat în grup, grupul familiei. Învață că în cadrul unui grup are avantaje dar și responsabilități.
Copiii, cu cât sunt mai mici, cu atât doresc mai mult să intre în grațiile adultului, să impresioneze, să ajute. Puțini părinți își dau seama de efectul miraculos pe care îl au pentru copil, cuvintele:”Tu ai putea să mă ajuți! Am nevoie de ajutorul tău!”
Profitând de acest lucru, va fi ușor pentru un părinte sa stabilească mai întâi cu titlu de ajutor, sarcinile zilnice sau săptămânale ale copiilor. Când copilul crește, sarcinile pot fi stabilite împreună cu copiii.
Însă, sarcinile trebuie să fie rostite ca negocieri, nu ca ordine. În caz contrar copilul se va simți constrâns, sau pur și simplu nu va realiza sarcina.
Evitați să implorați sau să vă recompensați material copilul pentru aceste sarcini.
Puteți condiționa unele avantaje pe care le primește, sau puteți utiliza unele consecințe logice.
Evitați să faceți abateri de la ceea ce ați stabilit inițial.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu