Violenţa din media sporeste agresivitatea copiilor

Trăim într-o lume în care violenţa este un fenomen ce tinde să devină banal. Filmele, stirile, jocurile pe calculator, chiar si desenele animate abundă în scene violente. S-au dus zilele linistite ale copilăriei tale, când o stire despre un eveniment violent era o raritate. Astăzi, nu trece o zi fără să asculţi o stire revoltător de violentă sau să auzi o melodie cu un mesaj agresiv. Iar filmele, în proporţie de 90 la sută, conţin cel puţin o secvenţă de acest gen. Viaţa de zi cu zi ne este inundată de violenţa din spaţiul public. Si dacă o lasi, ea se poate strecura încet-încet si în viaţa ta privată.
Totusi, ca adult, poţi să privesti aceste fapte cu distanţa si cu discernământul pe care ţi le conferă maturitatea. Dar copiii? Ei fac destul de greu diferenţa între realitate si lumea fantastică si nu au capacitatea de a evalua aceste fapte asa cum o fac părinţii lor. Cad mult mai usor în capcana copierii personajelor pe care le văd pe marele sau pe micul ecran. Ei au tendinţa de a-si imita personajele preferate sau, chiar dacă nu o fac, violenţa la care sunt expusi le influenţează în mod inevitabil comportamentul. Devin, fără să-si dea seama, la rândul lor, mai agresivi, dacă nu în comportament,atunci cel puţin în limbaj.

Ce desene animate preferă copilul tău?

Cei mai expusi acestui fenomen sunt prescolarii. Expunerea lor la violenţa media este extrem de dăunătoare. La vârste fragede, copiii au tendinţa să reacţioneze la ceea ce văd si să mimeze comportamentul persoanelor sau personajelor pe care le admiră. Ei sunt la vârsta la care sunt incapabili să facă diferenţa între bine si rău. De aceea, cei mai influenţabili copii sunt cei mai mici de sase ani. Si care este ocupaţia lor preferată? Vizionarea desenelor animate, desigur.
Multe dintre desenele animate sunt pline de personaje violente. Unele televiziuni par a se fi „specializat” în difuzarea unor astfel de filme pentru prichindei. O mulţime dintre eroii programelor preferate de cei mici au un comportament violent, chiar dacă sunt personaje pozitive si se luptă cu personajele negative pentru a le învinge. Adică, vrând-nevrând, au un comportament violent faţă de eroul negativ. Copiii nu înţeleg de ce a trebuit ca eroul pozitiv să-l bată sau să-l împuste pe personajul negativ. Ei văd numai cum a acţionat: prin violenţă. Si acest aspect li se întipăreste în minte - personajul lor preferat l-a violentat pe cel rău. Pentru că întotdeauna eroul lor este personajul pozitiv, pe care tind să-l imite mai curând decât pe personajul care este pedepsit sau pe cel care pierde.
Specialistii susţin că violenţa animată si cea fantastică au un efect mai puternic asupra copiilor decât violenţa reală. De altfel, conform unor studii asupra emisiunilor din media, programele adresate copiilor sunt mai violente decât toate celelalte, inclusiv cele adresate adulţilor. Specialistii mai susţin si că influenţa media variază în funcţie de vârstă. Cu cât copilul este mai mic si este expus violenţei, cu atât mai mult este influenţat de imaginile pe care le vede. În consecinţă, si agresivitatea lui creste. El va fi un elev agresiv, un adolescent violent, existând riscul major ca aceleasi caracteristici ale comportamentului său să le regăsim si la maturitate. De asemenea, băieţii sunt mai expusi decât fetele, deoarece ei preferă într-o măsură mai mare filme si jocuri de acest gen.


Un fenomen universal

Toţi copiii expusi violenţei media au tendinţa de a deveni agresivi. Ei îsi însusesc idei, valori, comportamente prin observarea persoanelor cu care interacţionează direct sau indirect (prin intermediul monitorului) si pot imita aceste persoane sau caractere.
Nu doar copiii americani, ci si cei europeni (inclusiv cei români), dar si asiaticii manifestă aceleasi înclinaţii după ce filmele sau jocurile violente devin una dintre pasiunile lor. Pare a fi surpinzător pentru că, asa cum se stie, în Japonia incidenţa violenţelor este mult mai scăzută decât în America, de exemplu. Dar studii ale cercetătorilor au constatat că si micuţii japonezi care preferă jocurile video violente sunt influenţaţi în mod negativ în comportamentul lor cotidian. Este adevărat că ei nu devin criminali care îsi împuscă colegii de clasă si profesorii în timpul orelor. Dar încep să privească agresiunea ca pe ceva normal, devin mult mai vigilenţi în faţa dusmanilor si găsesc tot felul de modalităţi agresive de a reacţiona în cazul unui conflict. De exemplu, dacă pe coridorul scolii se ciocnesc accidental de un coleg, ei cred că a fost vorba de un gest ostil si reacţionează în consecinţă. Asta înseamnă că avem de-a face cu un fenomen universal, indiferent de educaţia, cultura, religia sau mediul în care trăiesc copiii.