„Cea mai mare bucurie a părinților este aceea de a-și vedea odraslele sănătoase, cu vorbirea și scrierea frumos curgătoare și limpezi ca cristalul, ” cum ar fi zis marele nostru povestitorIon Creangă, cel care s-a dăruit copiilor ca nimeni altul.
Bucuria firească a părinților naturali ai copilului este împărtășită și de părinții lui spirituali-dascălii: educatoare, învățători și profesori.
Cum vorbesc copiii noștri? Unii - și, din fericire aceștia sunt cei mai mulți - vorbesc fără dificultăți, cursiv, expresiv, nuanțat, plăcut (nouă și lor, atractiv, cuceritor de frumos. Alții, dimpotrivă, se poticnesc atunci când vor să-și îmbrace gândurile în haina limbajului propriu. Ce simt ei? Jenă, un apăsător complex de inferioritate, se retrag, se închid în sine, se izolează de colectivul în care limbajul lor defectuos nu-i ajută să realizeze ușor atât de necesarele contacte sociale. Dacă îi lăsăm în voia soartei, copilăria lor nu mai este copilărie, ci un adevărat chin. Haideți, împreună să îi ajutăm să vorbească, să se joace, să cînte, să fie fericiți!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu