Etichetarea, bariera in calea comunicarii

Abilităţile de comunicare sunt o dovadă a respectului reciproc. În mod ideal, fiecare persoană ar trebui să fie capabilă să asculte o altă persoană şi să demonstreze că înţelege ceea ce vrea să transmită celălalt. Ar trebui ca fiecare să se respecte pe sine, aceasta însemnând că poate să exprime sau să transmită propriile interese, fără să fie agresiv.
Pentru a avea o comunicare eficientă, fiecare persoană trebuie să dea şi să primească ceva din conversaţie. Orice element care blochează o astfel de comunicare eficientă este o barieră de comunicare.
La nivelul procesului de comunicare, barierele pot fi încadrate în una din următoarele categorii:
- „judecarea” celuilalt;
- oferirea rapidă de soluţii;
- lipsa de interes pentru nevoile şi preocupările celeilalte persoane.
Barierele pot apărea şi la nivel mental, luând astfel forma de stereotipuri şi prejudecăţi. Aceasta, duce la faptul că, oamenii pornind de la aceste prejudecăţi, nu mai ascultă mesajul primit sau selectează din mesaj doar ceea ce se potriveşte ideii pe care o au în minte.
Privirea critică, etichetarea („eşti distrat şi dezordonat”), diagnosticarea(„spui asta numai pentru că te simţi vinovat”), toate acestea evaluează şi propun judecăţi de valoare asupra persoanei cu care se comunică, şi de aceea impun punctul de vedere al vorbitorului. Cealaltă persoană se va simţi nesigură, neînţeleasă, reacţionând într-o manieră defensivă aceasta ducând la piedici în comunicarea reală şi eficientă.
Imperativele( „ fugi şi rezolvă acum problema”), ameninţarea ( „dacă nu eşti de acord cu aceste condiţii, nu vei merge în excursie”), moralizarea ( „ar trebui să-ţi ceri scuze de la ea”), chestionarea excesivă(„când şi cum s-a întâmplat?”), oferirea de sfaturi(„dacă aş fi în locul tău, asta aş face…”), toate acestea sunt încercări de rezolvare a problemelor celeilalte persoane. Sunt în diferite moduri directive, manipulative sau coercitive. Chiar dacă sunt cu bune intenţii, soluţia este adesea oferită fără o înţelegere adecvată a problemei.
Oamenii numesc fiecare comportament sau calitate prin cuvinte. Ca urmare a acestui proces, ei pun de fapt o etichetă; spre exemplu "deștept", "încăpățânat", "harnic" etc. De obicei, persoanele care au o anumită autoritate emit aceste etichete, părintele, cadrul didactic, iar prin repetare ea se fixează, este preluată și de alte persoane, uneori chiar și de către persoana etichetată. Astfel, unii oameni pot să accepte eticheta, să o adopte și să considere că ea îi caracterizează.
Ca urmare a etichetării, oamenii au anumite așteptări în privința comportamentului individului, astfel încât o persoană va fi influențată pe parcursul vieții ei de sensul și așteptările atașate acestei etichete.