Simptomele predispoziției spre dislexie pot fi observate încă din perioada preșcolară în vorbire, mișcare, orientare în spațiu, atenție, percepție sau memorie. Aceste simptome nu trebuie neglijate, deoarece, cu cât observăm mai repede că unele din capacitățile copilului sunt mai slab dezvoltate și îl supunem unei terapii adecvate, cu atât mai multe rezultate putem obține mai târziu și îi va fi mai ușor copilului la școală.
La un număr mare de copii aceste simptome nu se atenuează de la sine odată cu creșterea copilului, ci pun bazele șirului de eșecuri școlare următoare. Aceste eșecuri pot fi prevenite sau atenuate în mare măsură dacă observăm din timp simptomele, dacă acești copii sunt supuși încă din grădiniță unei terapii adecvate de prevenire a dislexiei. Prin terapie intensivă (3-4 ședințe pe săptămână) în cazul unor tulburări ușoare poate fi prevenită formarea dislexiei, iar în cazurile mai grave simptomele pot fi diminuate.
Dislexia este o deficiență de învățare frecventă care împiedică dezvoltarea capacității de a citi. Alte sinonime pentru dislexie sunt : deficiența de citire, incapacitatea de citire.
Cititul nu este un act primordial la om. El trebuie învățat. Persoanele cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligență și nu învață mai greu alte lucruri în afară de citit, de fapt majoritatea dislexicilor au o inteligență peste medie. Totuși, incapacitatea de a citi repede sau fluent poate face multe arii de studiu greu de urmat.
Predispoziție spre dislexie pot avea și acei copii în familiile cărora au existat persoane dislexice.
În unele cazuri sunt observabile mai multe simptome, în altele numărul simptomelor este mai mic, dar gravitatea lor este considerabil mai mare.
Existența unora din simptomele enumerate mai jos nu înseamnă neapărat că acel copil va fi cu siguranță dislexic. Aceste simptome sunt semne prevestitoare, care ne atenționează că există șansele de formare a dislexiei.
Pentru ca un copil să învețe repede și cu succes să scrie, să citească și să socotească, are nevoie de o bună capacitate de observare, de atenție, de memorare, de un vocabular bine dezvoltat, de orientare în spațiu, de o bună coordonare a mișcărilor fine, de motivație.
Dislexia nu depinde de nivelul de inteligență. Chiar și un copil cu un nivel de inteligență ridicat poate avea tulburări de învățare. Explicația acestui lucru este slaba dezvoltare sau tulburarea unor capacități parțiale. Tulburările pot apărea la nivelul dezvoltării slabe a motricității, echilibrului și orientării în spațiu, la nivelul schemei corporale, la nivelul percepției vizuale, auditive și tactile, la nivelul memoriei, precum și din pricina deficienței în prelucrarea secvențială a informației. Nu există doi copii dislexici cu simptome identice, deoarece tulburările capacităților parțiale apar în combinații variate și grade de dezvoltare diferite.
SIMPTOMELE CARE INDICĂ PREDISPOZIȚIA SPRE DISLEXIE ÎN PERIOADA PREȘCOLARĂ ( 5-6 ANI)
Semne care pot fi observate în vorbirea copilului:
- A început să vorbească mai târziu în comparație cu alți copii.
- Vocabularul și capacitatea de exprimare s-au dezvoltat într-un ritm prea lent.
- Îi creează greutăți pronunția unor cuvinte mai lungi sau necunoscute.
- Tulburările de pronunție se corectează cu dificultate deși participă regulat la activitățile logopedice.
- Învață greu cuvinte noi, nume, expresii, iar cuvintele nou învățate nu se integrează în vocabularul activ.
- Deseori confundă cuvintele asemănătoare.
- Se exprimă greu, îi lipsește capacitatea de evidențiere a esențialului, de multe ori nu reușește să vorbească coerent despre o anumită temă.
- Are greutăți în găsirea cuvintelor, uneori își amintește greu chiar și cuvinte simple, utilizate zilnic.
- Vorbește incorect din punct de vedere gramatical.
- Deși rezultatul este negativ la testul de audiometrie, pune întrebări repetate de parcă n-ar auzi sau n-ar înțelege ceea ce i se spune.
- Nu aude dacă un anumit sunet este prezent sau nu într-un cuvânt, are probleme în despărțirea unui cuvânt în părți componente, percepe incorect ordinea sunetelor într-un cuvânt.
- Nu ascultă cu plăcere povești, nu pune întrebări referitoare la întâmplările din poveste, poate povesti doar foarte puțin despre întâmplările din poveste.
- Nu are simțul ritmului.
Semne observabile în percepția vizuală a copilului:
- Observă sau recunoaște greu persoane cunoscute pe stradă, în mulțime, un anumit obiect într-o mulțime de obiecte (exemplu: o jucărie pe raftul de jucării, o haină din dulap).
- Observă greu o particularitate a unui obiect, are greutăți în distingerea unui fragment dintr-o imagine.
- Nu observă diferența dintre două obiecte( exemplu: își încalță în mod regulat pantofii invers), nu observă diferența dintre două imagini, în fișele de lucru confundă figurile asemănătoare ca formă.
- Nu poate realiza după modele date construcții din cuburi.
- Nu reușește să copieze figuri, nu are o strategie de copiere.
Semne observabile la nivelul motricității generale a copilului:
- A început să meargă mai târziu în comparație cu alți copii, mișcările au fost mult timp nesigure și necoordonate.
- Nu s-a târât, nu a mers în” patru labe” sau această perioadă premergătoare mersului a durat foarte puțin.
- Mișcările sunt nesigure, nu sunt armonice. Este nesigur la mersul pe o linie dreaptă, la trecerea sau săritura peste mici obstacole. Se împiedică ușor, cade, scapă, dărâmă sau răstoarnă obiecte. Nu reușește să execute mișcări mai complexe, îi este greu să se îmbrace singur, să se dezbrace sau să se încalțe. Execută foarte lent aceste activități.
- Este hiperactiv.( unii dintre copiii cu ADHD pot avea și tulburări de învățare).
- Simțul echilibrului este slab dezvoltat. Este nesigur, lipsit de curaj pe tobogan și cățărătoarea de pe terenul de joacă, și astfel evită aceste obiecte. Nu poate să stea sau să sară într-un picior. Nu învață sau învață foarte greu mersul pe bicicletă sau trotinetă, mersul cu rolele, să înoate sau să schieze. Urcă sau coboară scările ținându-se de balustradă, urcă sau coboară scările pășind mereu cu același picior.
- Mișcările mâinii sunt nesigure, nedezvoltate- îi este greu să taie, să îndoaie, să înșire, să lucreze cu plastilina. Mișcările cu direcție prestabilită sunt inexacte ( de exemplu udatul florilor). Este nepriceput în utilizarea cuțitului și a furculiței, a foarfecelor, nu poate, sau își încheie greu hainele, șireturile. Ține creionul incorect, cu mâna încordată, nu îi place să deseneze, să coloreze, să picteze. În cazul în care desenează sau pictează depășește deseori marginea hârtiei sau nu poate acoperi suprafețele necolorate. Îi este greu să utilizele pensula, desenele sunt urâte, dezordonate.
- Calitatea desenelor este sub nivelul vârstei.
Semne observabile în schema corporală, orientarea spațială a corpului:
- Lateralitatea nedezvoltată, nu este clar dacă este dreptaci sau stângaci.
- Există un număr mare de stângaci printre dislexici. Stângăcia în sine nu este un semn sigur de predispoziție spre dislexie. O problemă mai gravă este în cazul lateralității încrucișate, ceea ce înseamnă că nu sunt dominante ochiul, urechea, mâna, piciorul de pe aceeași parte a corpului. De exemplu sunt dominante : ochiul drept-mâna stângă-piciorul drept-urechea dreaptă.
- Nu cunoaște denumirea părților corpului, le confundă, nu se orientează corespunzător pe propriul corp.
- Este nesigur sau se rătăcește și în locuri cunoscute, de exemplu, pe culoarele grădiniței. Uită unde și-a lăsat lucrurile, își pierde deseori obiectele personale(jucării, haine).
- Confună direcțiile dreapta-stânga, se gândește mult care îi este mâna stângă și cea dreaptă.
- Nu poate urmări instrucțiunile referitoare la mișcări, nici dacă acestea îi sunt prezentate. La ora de educație fizică nu poate executa corect exercițiile prezentate.
- Desenează forme, figuri cu capul în jos.
Semne observabile la atenția copilului:
- Este neatent, nu este capabil de o concentrare îndelungată a atenției, atenția ii este distrasă ușor de zgomote exterioare, deobicei este capabil să-și concentreze atenția asupra unui anumit lucru doar pentru câteva minute.
Semne observabile la procesul de memorare :
- Nu reține poezii, cântece, le uită ușor. Nu poate memora mai multe instrucțiuni, date, nume, numere de telefon.
- Își amintește cu greu nume de persoane, de locuri, și deseori confună numele asemănătoare. A învățat încet numele colegilor de grădiniță.
- Nu poate să redea instrucțiuni formate din mai multe elemente, nu poate executa precis instrucțiunea.
- Învață greu cuvinte noi, are nevoie de repetări nenumărate pentru a reține cuvintele unei limbi străine.
- Este slab în jocurile de memorie.
Semne observabile la procesul de seriere:
- Are probleme în percepția concomității, în reproducerea unui șir de mișcări, de așezare în rând.
- Învață greu ordinea zilelor săptămânii, ale lunilor anului, ordinea numerelor.
- Are probleme la povestire, schimbă ordinea întâmplărilor ( de exemplu, povestirea începe cu mijlocul întâmplării și se termină cu începutul).
- Nu poate urmări mai multe instrucțiuni primite unele după altele, se încurcă dacă primește mai multe instrucțiuni.
- Nu poate urmări regulile jocurilor, nu le poate respecta, nu poate prevedea pașii următori.
- Deoarece nu poate prevedea urmările comportamentului, acțiunilor sale-” tot timpul i se întâmplă ceva”, se lovește, se accidentează, își supără colegii.
Semne observabile în comportamentul copilului:
Performanțele diminuate din cauza acestor simptome au efect și asupra comportamentului, deseori întâlnim dificultăți de integrare sau tulburări comportamentale.
Foarte bun articolul si foarte util, Miha! Multumim!
RăspundețiȘtergere